Casatoria de SACRIFICIU

La recomandarea Elenei Ungureanu, citesc astazi presa romaneasca. E drept, de cand nu mai citesc zilnic presa romaneasca, multe elemente imi scapa, precum si multe dintre nenorocirile care se intampla in tara. Nu sunt fana acestora, oricum. Insa in ceea ce priveste cazul tragediei intamplate zilele trecute in Romania, cred ca am mai multe de mentionat.

Vad cu stupoare stiri peste stiri, peste tot. Pe tot felul de site-uri psihologi care mai de care mai educati prin strainatate vin cu tot soiul de explicatii :

Printre care, un nene scolit in SUA, cu doua facultati la baza, unul ce si-a facut timp sa se formeze prin Anglia si care le are si cu NLP-ul : Alexandru Plesea , care spune asa :

 Suferința este un comportament nobil de trai, atâta timp cât aduce un lucru bun familiei sau celor din jur. Este exact cum părinții noștri s-au sacrificat pentru noi, când eram mici pentru a avea totul pe masă sau la nivel emoțional și educațional,

spune nenea.

Elena mea observa bine de dimineata ca toata lumea analizeaza gestul femeii, gest care evident, nu anuleaza oroarea crimei intamplate in dimineata zilei de joi, in care mama insarcinata si cu 3 copii se arunca in fata trenului. Si care nu anuleaza faptul ca cele 3 copile nevinovate nu au avut nimic de-a face cu aceasta situatie.

Numai ca vorbim de o chestiune apologetica si cat se poate de frecventa in Romania unui an 2017 : ABUZUL. Si abuzul nu inseamna doar abuz fizic, inseamna si abuz emotional, psihologic, financiar, abuz care lasa urme nevazute. Dar as vrea sa ma refer in primul rand la forma unei casatorii abjecte de multe ori, salvata in Romania pentru « advertising » : casatoria prin SACRIFICIU. Ca psiholog, nenea Plesea, ar trebui sa stiti ca nu puteti proclama sacrificiul ca valoare umana absoluta si ca ar trebui sa va intereseze in primul rand binele individului. Aflu ca femeia fusese internata prin spitale, probabil cerand ajutor. Nu ati analizat niciodata gestul femeii ca gest de renuntare suprema, gest de disperare. Intr-o tara in care femeia este abuzata si nimeni nu face nimic, care din conformism social, care din neputinta sau nestiinta sau ignoranta, blamam crima mortului in loc sa mai cautam si cauza, printre cei vii gasindu-se uneori, sau de cele mai multe ori.

Mi-e greu sa cred ca un psiholog scolit prin afara ar putea sa aduca la ideea de SACRIFICIU  la valoare absoluta si sa facem o trecere in revista a comportamentului parintilor nostri care au trait in vremuri de restriste, in sacrificiu personal pentru binele copiilor lor. De asta avem cazurile pe care le avem, pe de o parte, in generatiile frustrate: copii anchilozati si victimizati de catre suferinta parintilor, parinti care i-au adus pe lume spre a indrepta societatea sau a-si face datoria catre societate, dar care nu doreau musai sa fie parinti de cate 5, 9 sau chiar mai multi copii si asa mai departe.

Mi separe strigator la cer sa fie invitat in televiziunile din Romania un psiholog si sa proclame aberatii de genul acestora : femeia a fost slaba de caracter si a dorit sa se razbune. Dar de oboseala psihica ati auzit, domnule ? de surmenaj ati auzit ? Dar unde sa ceara ajutor aceasta femeie, va intreb, domnule psiholog ? Ce institutii si ce legi avem in Romania secolului nostru care sa apere femeia de un abuzator ? Ca intentase divortul nu mentionati, nu-i asa ? Ca « razgandirea » ar putea fi o alta forma de abuz, nici la asta nu va ganditi sa analizati nu-i asa ?

Ce stiu este ca e INACCEPTABIL ca un psiholg sa manifeste o astfel de atitudine cand vine vorba de a autoriza o analiza. Mai stiu ca disperarea creaza monstrii si ca Romania nu este pregatita sa intervina in situatiile in care abuzatorii isi fac de cap. Ca nu avem nici macar o institutie care sa ofere alternative. Ca nu avem fonduri si nici legi care sa sanctioneze aspru si definitiv abuzatorii. Ca sunt femei, care recurg la astfel de gesturi din disperare si din neputinta de a cere ajutorul- unde ????????????? Mai stiu ca nu exista alternativa si mai stiu ca nici nu au acces la consiliere. Si daca ar avea, educate intr-o tara care limiteaza libertatea de miscare a femeii si care o trimite la cratita si la facut copii ca pe banda rulanta, ca deh, are vagin, nene ! tot nu ar putea pleca din situatiile care le aduc in pragul disperarii.

De ce nu am putea intelege biletul femeii asa cum este el scris ?

« Nu mai suport suferinta ! »tren

Vi se pare razbunare aici ? Mie mi se pare o consolare trista a unei mame care nu mai vede nicio alta solutie in afara mortii. De abia asta ar trebui sa ridice semne de intrebare si sa incercam sa vedem cine este autorul moral al acestei crime.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s