Femeia, încarcerată în propriul CORP

 

trup-feminin-photo-credit-meg-gaiger-harpyimages

Photo credit: Meg Gaiger/Harpyimages

Cândva scriam despre libertatea corpului meu. Chestiunea corporalității, la femei, este o treabă serioasă și deosebit de sofisticată. De multe ori ajungem să nu ne simțim „în pielea noastră” din cauze străine de noi, alteori din cauze intrinseci. Suntem privite și tratate uneori ca simple obiecte, doar pentru că posteriorul nostru arată într-un fel sau pentru că avem doi sâni: mai mici, mai mari, mai „tip pară” sau”tip măr”.

De-a lungul timpului, corpul feminin, mai mult decât cel masculin, a fost pictat, scris, fotografiat, iubit, adulat, urât, a dat viață pruncilor, a fost muncit la sală, a fost pus la îngrășare sau a suferit de anorexie, a fost victima violurilor, a fost îmbrăcat în haine de firmă, sau dimpotrivă, în hainele vechi ale mamei, refăcute, a fost huiduit și atent mângâiat, a fost semn de protest, obiect al reclamelor, a tronat în reviste de modă, îmbrăcat sau dezbrăcat, a fost constant criticat. Trupul feminin a fost mușcat, sărutat, a fost obiect de cult sau a fost violat, desenat și imaginat, posedat, chinuit, fructificat, poetizat, antamat, năpăstuit, refuzat, plătit, traficat, adus la obezitate, aclamat pentru dimensiunile 90-60-90, desăvârșit, creat, domesticit, mirosit, maltratat, învelit în straturi de parafină, în alge, cosmetizat, supus șocurilor electrice, cântărit, schingiuit, admonestat, păcătos, atrăgând asupra sa supărarea zeilor, închistat, frustrat, răstignit de culte, de societăți, de mame sau de tați, de timpuri, de diferite culturi…

Secolul nostru ne regăsește în fața unui trup feminin obosit. Cerem prea mult de la acest TRUP. De la trupul feminin, în esență. Cerem în necunoștință de cauză. În relație cu corpul său, bărbatul nu simte presiunea exercitată de ideea de TRUP. Pentru bărbat, trupul este o dimensiune firească a eului său și traiul în corpul său este normal. Pentru femeie, corpul este tot ceea ce am spus mai sus și încă și mai mult: relația exterioară a femeii cu trupul său este una de permanentă căutare, inoportunism, permanentă recosmetizare și reeducare a noțiunii estetice. Mai mult ca oricând, femeia simte povara unor kilograme în plus, formele rubensiene nemaiavând căutare în zilele noastre și simte impulsul de a-și tortura eterna formă până la desăvârșirea cu care ne asaltă  revistele pentru femei sau cele pentru bărbați. Mai ales după naștere, corpul femeii simte frustrarea personală a unei închisori în care doar fericitele posesoare ale unor gene cumsecade se pot lăuda cu forme intacte, ca dinainte de naștere.

Trupul femeii este o eternă închisoare. Relația femeii cu corpul ei este și ea demnă de toată mila: femeia plânge când, fără să mănânce, ajunge să depășească cele 50 de kilograme recomandate de medici, femeia merge la sală între 3 joburi, familie, soț, copii de hrănit, flori de udat, mâncare de făcut șamd, femeia tace și înghite în sec când bărbatul său o părăsește pentru una mai tânără și mai suplă sau tonifiată și tot femeia stă și rememorează, cu ajutorul fotografiilor, un timp al vârstei de 20 ani în care arăta impecabil în fusta care nu-i mai vine. Corpul devine obiectul urii profunde, disprețului, niciodată capabil să se stăpânească în a mânca felia de tort de la petrecerea firmei, corpul este aspru și atent urmărit în oglinzi, și numai de s-ar putea să fie croit după dorințele fiecăreia dintre noi și tot ar fi ceva! Corpul devine un obiect dezirat, femeia nemaigăsindu-și locul în, dealtfel, „locuința” care i-a fost dată pe acest pământ.

Mai există o componentă extrem de spinoasă: TRUPUL FEMEII, PĂCAT. Sursa tuturor păcatelor din lume: educația religioasă primordial, educația din familia comunistă mai apoi, educația de la școală mai ales, plasează corpul femeii în relație disonantă cu femeia. Femeia de mai târziu ajunge să blameze corpul sau în încercarea de a se curăța și purifica de sursa primordială a păcatului. Fără să insist prea mult pe tema aceasta, am să menționez doar câteva anomalii în ceea ce privește relația cu corpul feminin: frigiditatea, anorgasmia, masturbarea ca păcat absolut, preacurvia, prostituția, libertinajul, toate, păcate ale corpului feminin. Uneori se ajunge până într-acolo încât să fie normal să „te abții de la orgasm” ca să nu păcătuiești prea tare în fața lui Dzeu. Trupul feminin care-și caută împlinirea în viața sexuală este atent criticat, uneori este considerat a fi plin de demoni și sursa păcatelor preafericiților posesori ai corpurilor masculine. A-ți place să faci sex este considerat din start un minus, a-ți îndestula trupul cu plăcerea carnală este din start greșit.

Și astfel, trecând în revistă doar frugal câteva aspecte ale „corpului feminin”, ajungem la o relație disociată între femeie și corpul său. De cele mai multe ori atenta și permanenta învinovățire pentru casa în care-i sălășluiește sufletul, fac din femeie o ființă umană nefericită. Corpul ei nu va fi niciodată perfect, dorit pentru ceea ce este el, într-o relație de armonie cu sufletul celei care îl posedă. Și asta pornește din frageda pruncie. Din anii de școală când lugimea fustei era unul dintre subiectele cele mai arzătoare și glezna dezvelită producea spasme în rândul bărbaților slabi de înger.

Încarcerată în propriul corp, femeia își găsește greu calea înspre iubirea de sine. Este relația femeii cu corpul său importantă? E FUNDAMENTALĂ, dragii mei. Dar între atâtea constrângeri, în societatea de azi, între erotizare permanentă și tratament spiritual deficitar, corpul femeii își așteaptă, de multe ori, obștescul sfârșit. Ca și când femeia, pe parcursul vieții ei, ar trebui să suporte ura și ocara și nesimțirea celor din jur pentru că al ei corp are în componență, pe lângă două mâini, două picioare și un cap, un vagin care din când în când serveste și la amor și doi sâni, care, în afara funcției principale de alăptare, mai au și funcție sexuală. Femeia fericită în corpul ei este femeia care este liberă de aceste constrângeri. Și doar în momentul în care vom ști să ne creștem fetele cu asumarea părților erogene pe care le au, vom avea CORPURI fericite.

Căci fericirea unui TRUP bine plămădit nu stă în kilogramele pe care le deține. Ci în LIBERTATEA de a trăi ÎN CORPUL NOSTRU, IUBINDU-L.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s