Despre mame, cu minus.

martire Francisco-Leiro-Pesadelo-.jpg

Mă obosesc foarte tare mamele românce, în speță, care nu sunt sănătoase. Și nu mă refer la sănătatea medicală, că pot fi foarte sănătoase din acest punct de vedere. Mă refer la sănătatea mentală, emoțională, sănătatea spiritului, maturitatea care ar trebui să le caracterizeze. Am cunoscut doar două mame sănătoase în toți anii mei de existență. Nu am să le numesc aici, dar cert este că, deși nu sunt mamă- și vreau să mă rog lui Dzeu nici să nu fiu, dacă e să fiu ca majoritatea-pot spune cu certitudine că mamele românce(merită realizată o analiză statistică, totuși, eu mă refer doar la experiența mea) sunt mame bolnave prin definiție. Cu riscul de a-mi jigni mamele din listă, vreau să enumăr doar câteva dintre trăsăturile caracteristice care parcă aduc mamele pe același nivel de atitudini și comportamente.

  1. Martirismul. Pe locul I stă, tronând pe un jilț imens, martirismul. În virtutea credinței religioase, în virtutea educației străbunicilor, în virtutea afectelor exacerbate, în virtutea vieții irosite, stă această capacitate a mamei de a se sacrifica până la abnegație pentru copilul ei. De a-și nega nevoile, existența, de dinainte de a avea un copil, de după momentul nașterii, de a nega lumea întreaga și soțul, de a-și nega alte nevoi și dorințe, TOTUL, în numele copilului. Partea rea din toată povestea asta transpare abia după vârsta de 18- 20 de ani a copilului, care, odată ajuns la maturitate, își ia zborul- ăla care poate, că sunt mulți care se vor simți vinovați pentru lipsa existențială a mamelor lor și vor rămane ancorați în viața de martir a mamei, urmând exact același pattern și exact aceeași traiectorie și sfârșind exact acolo ca mamele lor.
  2. Afectivitatea bolnăvicioasă. Înțeleg foarte bine IUBIREA. Deși nu am trăit-o, înțeleg IUBIREA mamei pentru copil. Îți poti iubi copilul până la stele și înapoi, dar asta nu înseamnă că trebuie să îl educi într-o dependență afectivă de TINE, ca și cum TU, MAMA, ai fi unicul adevăr valabil în lumea asta. Există enorm de multe alte elemente care desăvârșesc o ființă umană, dar cu certitudine simplul fapt ca ești MAMĂ nu ar trebui să facă din copilul tău un dependent notoriu de afecțiune bolnaă, care duce mai departe în renumitele „complexul lui Oedip”, „complexul Electrei”. Nu detaliez, sunt prea multe de spus.
  3. Grija ca fundament suprem al omenirii. Mă îngrijorează, ca mamă, situația copilului: de sănătate, zborul de 25 de ore cu avionul, faptul că nu știe pe ce drum să o apuce când e mai mare, dar când mă îngrijorează lumina stinsă sau aprinsă din camera lui, lipsa lui de acasă timp de 2 ceasuri, faptul că la 40 de ani trece strada fără mămica de mâna, asta e simbolul unei grije fundamental eronate.
  4. Controlul. Ca mama, și ca părinte, în general, nu pot controla decât ceea ce pot eu schimba în elementele fundamentale ale creșterii și dezvoltării copilului meu. Pot controla să nu se apuce de prostituție la 14 ani, dar după o anumită vârstă orice dorință de-a mea, ca mamă, s-ar putea să nu fie aceeași cu a copilului meu. Atunci când controlez cât mănâncă puiul, de ce mănâncă, dacă merge în vacanță la mare cu familia lui, cât economisește băiatul mamei la 50 de ani și la ce gradiniță își va da proprii copii, înseamnă că tu, ca mamă, ai luat-o puțin razna și nu poți să delimitezi concret unde dracu’ începe viața ta și unde începe viața altuia. Iar copilul tău e al tău, dar nu înseamnă că TU îl poți controla în cele mai mici aspecte ale vieții. Așa că respiră, ia o carte și citește sau du-te la plimbare. Get a life!, ar spune englezul.
  5. Cordonul ombilical înfășurat de trei ori pe după gâtul bebelușului. Chiar și după ce bebelușul a ajuns la vârsta maturității. Cordonul ăsta, metaforic vb. din pdvd psihologic, nu e doar acel cordon care, dpdv medical, se taie la naștere. Simbolul medical ar trebui să fie asimilat cu simbolul psihologic, și tăierea lui ar trebui să se producă exact în momentul nașterii iar pentru asta ar trebui să lucrezi mamă, tu, cu tine însăți, mai mult decât o va face – pentru cei care vor putea, vor avea știința și puterea- copilul tău, mai târziu. Am văzut ombilicați de 60 de ani, care nu-s în stare să se despartă de mame, atât femei cât și bărbați. Ombilicații au o problema- nu doar una, dar una dintre- aceea de a nu a fi în stare să funcționeze ca indivizi normali. Deși aparent independenți, cu serviciu și casă, eventual familie și copii la rândul lor, ombilicații își vor întreba mamele de fiecare dată când vor dori să facă o investiție, să meargă la plajă, să meargă la cumpărături, nu vor fi în stare să decidă niciodată singuri, sau să ia decizii fără aprobarea mamelor lor, se vor destabiliza complet când mama nu va fi mulțumită de vreo alegere și se vor simți vinovați extrem pentru a nu-și fi ținut mama la curent cu tot ceea ce se întâmpla în viața lor, eventual la ce oră au făcut sex cu partenerul/ partenera șamd.
  6. Proiecțiile mamelor asupra copiilor. Ar fi putut fi un pianist. Un volonist. Sau măcar un ambasador. Nu contează că plodul e toba la asimilat limbile străine, sau i se împleticesc degetele pe claviatură, sau scârțâie la vioară de se trezesc și vecinii din morți. Ar fi putut fi. Pentru asta, plodul va merge la Medicină, chiar dacă i se face rău când vede acul și leșina când vede sânge. Trebuie să facă ceva serios în viață, nu doar să stea să hiberneze. Actor, artist, pictor? IT? Nu dom’le, EU VREAU, ca MAMĂ, ce e mai bun pt. copilul meu. Că e AL MEU! Plodul va sfârși prin a fi un adult care se trezește în fiecare dimineață cu oroare că tre’ să plece la serviciu. Și asta e doar partea profesională. „Tu să mă asculți, că eu am experiența de viață! „, astea sunt principalele argumente pro comportament abuziv.
  7. Burdușirea stomacului. Oricât, oricum, oriunde. Dacă nu ai halit jumătate de frigider, nu ești sănătos. Nu ești sănătos și pace. Trebuie să mănânci, să halești, să bagi în tine ca în spital, altfel nu ești sănătos. Relax, se poate supraviețui și cu mai puțină mâncare. Și nu asta ne face eminamente fericiți….
  8. Copilul= REGE al universului. Când copilul cere, eu îi dau. Când copilul face mofturi, eu îi îndeplinesc toate poftele, dacă EL, REGELE, nu vrea să meargă la școală, nu e nimic, vine școala la el. Vrea copilul Merțan? Cumpără mămica, și asigurare plătită, și casă, toate doar pentru că plodul cere. Să fie fericit micuțul, că tare greu mai este. Nu contează că mă-sa merge încălțată cu aceeași pereche de sandale din 1900 toamna, ceea ce cere copilul, toate mofturile sale sunt atent îndeplinite. Creșteți niște handicapați în acest fel, iar când voi, părinții, nu veți mai fi, copilul nu va fi în stare să se descurce singur.
  9. Anularea vieții de mariaj/ căsătorie/ relație intimă/ pentru copil. Există două tipuri de iubire, esențiale, pentru femeie: iubirea pentru copil și iubirea pentru soț/ iubit/ concubin. Una nu o suplinește pe cealaltă, nu se substituie una alteia și în absența relației intime, o parte din nevoile mamei ca soție/ iubită se proiectează, la o scară largă și distorsionate perfect, asupra copilului. Ajung să facă casă bună cu afectivitatea exacerbată față de copil și cu martirismul: „Am copil, DECI, nu mai exist”.
  10. Libertatea de a fi. Esențială, cea mai importantă dintre toate. Fac un copil, îl cioplesc după „chipul și asemănarea mea”. Va avea ochii verzi, păr blond, cârlionțat, va munci în firma X și îmi va fi aproape ca un sclav, când voi fi bătrână. Eu mi-am sacrificat viața pt. el, și el să și-o sacrifice pt. mine. Efect de boomerang. A nu înțelege că tu și copilul tău sunteți ființe distincte înseamnă că îi negi individualitatea copilului. Și că nu îl lași să devină cine vrea el să devină, uitând că și tu ai libertatea de a fi mai mult decât MAMĂ.

Sunt doar câteva dintre caracteristicile pe care le-am observat, de-a lungul timpului. Analiza se bazează pe câteva informații de ordin psihologic pe care le dețin, dar în mare parte pe această enclavă interesantă, numită țara noastră, România. Aceste trăsături ale mamelor sunt atent recognoscibile în special la mamele românce. Chiar dacă trăiesc în alte țări. Trăim într-o lume care habar nu are cum să aibă grijă de propria persoană, darămite de copiii pe care-i aduc pe lume.
Nota bene: Nu am menționat niciun nume al mamelor atent studiate, și nu fac generalizări. Mai există și mame normale, dar în general, majoritatea au probleme mari de raportare la existența maternală.

Anunțuri

656 de comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Gavriloi Adina spune:

    Bravo, excepțional articol.Subscriu! Am un copil, dar am și respect pentru mine, timp pentru mine.Dacă mie îmi este bine și copilului meu îi va fi bine, așa că încerc mereu să fiu o mamă sănătoasă pentru sănătatea fiului meu.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Ignat Daniela spune:

    Am citit articolul de doua ori si inca nu stiu daca-mi place sau nu, daca sa fiu de acord sau nu. Unele pareri si idei sunt bune, altele cam exagerate. Concluzia mea: din punctul tau de vedere (ca neexpeerimentata in fapt, doar in „din vedere” sa zic asa), iti dau dreptate, si e un articol foarte bun. Din punctul meu de vedere, ca o mama cu vechime, nu-ti dau dreptate, pentru ca generalizezi. Foarte multe mame stiu sa-si faca o cariera, stiu sa se ingrijeasca, stiu sa aiba grija si de sot, fara sa fie exagerate. Chiar sunt si mame care-si cresc copiii singure si stiu cand sa dea drumul copiilor pe drumul lor, ba chiar ii indeamna si-i sprijina sa-si implineasca visele. De asta nu-s hotarata. Dar, tinand cont ca-i blogul tau, poti scrie ce vrei, fara sa fii judecata. Multa iubire iti doresc.

    Apreciat de 4 persoane

  3. Mami spune:

    Eu cred ca ai un partener prea mamos si nervii adunati te-au facut sa scrii randurile astea :). Sincer nu am avut rabdare sa citesc prea mult pentru ca ai propozitii interminabile fara semne de punctuatie potrivite

    Apreciază

    1. madeleinetinteia spune:

      am semne de punctuatie foarte potrivite. Nu am un partener mamos, nu cred ca are importanta ce partener am. As dori un comentariu concludent….

      Apreciază

  4. Nelu spune:

    Dar o mama care-si abandonează 3 copiii , plecând in Italia după un țigan cunoscut pe internet ?

    Apreciază

  5. Nelu spune:

    Ce sunt acele fiiințe care-sii abandoneaza 3 copiii plecând după un țiigan cunoscut pe net, tocmai în Italia ?

    Apreciază

  6. Morar spune:

    Stimata doamna,
    Am citit articolul și da, ma încadrez și eu cu câteva puncte pe acolo pentru ca nu exista mama care sa nu se încadreze in măcar 1-2 puncte..Nu ma deranjează articolul in sine, ma deranjează ca l-ați scris nefiind mama! Atâta vreme cât nu sunteți, nu puteți STI ce simțim noi, mamele; va dați doar cu părerea ca, deh, aveți un blog și trebuie sa îl umpleti cu text.nu, eu nu umplu burta copiilor mei și nici nu ii sufoc cu dragostea mea dar, da, sunt îngrijorată când nu sunt lângă mine. Și citesc o grămada de sfaturi de parenting si ma străduiesc sa îmi cresc copiii sănătoși la minte ! Exista lucruri, sentimente, trăiri pe care nu le puteți avea decât dacă sunteți mama, așa ca lăsați părerile altora care pot empatiza datorită experiențelor și scrieți despre ceva ce Cunoașteti bine.
    O zi buna sa aveți.

    Apreciază

  7. Baron spune:

    Sa citesti articolul si cand o sa devii mama!:) Cred ca o sa il modifici!

    Apreciază

  8. cristisz spune:

    De acord dar „la ce gradiniță își va da proprii copii” are un i in minus la propriii, si „plodul e toba la asimilat limbile străine” nu merge. Toba de carte inseamna ca e foarte instruit, nu invers. In rest, votez cu da.

    Apreciază

  9. Marina Costa spune:

    Ma regasesc intrutotul in relatia cu mama mea, la punctele 1,2,3,4,6,9,10. Mama divortata, care m-a crescut singura, si doar in telenovele am mai pomenit… doar ca acolo de obicei mamele baietilor erau asa exagerate. Sotul nu imi tine socoteala si ma lasa unde vreau sa merg (cu sau fara el). mama protesteaza de fiecare data.

    Apreciază

  10. anca onofrei spune:

    Subscriu.

    Apreciază

  11. Alina spune:

    La fel gandeam si eu despre mame, inclusiv despre a mea, ba mai mult nu intelegeam de ce ar vrea cineva sa fie mama. Dupa ce l-am nascut pe Darian, OMG, totul s-a schimbat, inclusiv eu. Nu ai cum sa stii ce inseamna a fi mama pana in momentul in care devii una! Instinctul matern te transforma intr-o leoaica! Iubirea pentru copil este atat de mare cum nu mi-am imaginat vreodata iar grijile pentru el sunt direct proportionale cu intensitatea acestei iubiri! Este ceva ce se nu se poate explica, ci doar simti! Bineinteles, pentru binele tuturor este bine sa fie si o limita in toate.

    Apreciază

  12. Ioana spune:

    Foarte tare articolu si foarte adevărat din păcat mamelor le jena sa ți de a dreptate idee e ca si eu încă am unu din părinți cu mine inca crede ca cea ce crede ea e bine si pt mine si câteodată o urăsc si vreau sa plece de lângă mine pt ca si eu am creier sa gandesc pt mine

    Apreciază

  13. Dana spune:

    Mda pot sa spun ca ai si nu ai dreptate. Sunt mame disperate si prea protectoare asa cum zici tu DARrrrrr, tu neavând copil, nu ai cum sa intelegi iubirea unei mame fata de copilul ei….acum 1 an si 9 luni gandeam exact la fel ca tine. Ce atata disperare, ce atata stat cu copilul „Imi iau bona” , ce stau sa imi faca copilul programul….etc apoi peste peste o luna ce crezi?!? Am facut un test care m a dat peste cap TOTAL! Nu voiam atunci copil, am fost disperat de speriata, m am certat cu soțul meu citez: ” Sunt 2 liniuțe!!! ESTI MULȚUMIT!?!?!” Dupa care i am inchis tel. Asa a aflat saracu om ca o sa aibe un copil. Am tipat la o angajata care mi a spus felicitari etc . Dar avort nu mai fac niciodata am jurat. Am avut o experienta cu un chiruetaj si atat nu mai am nevoie toata viata. Si acum ramanea sa ma obisnuiesc cu ideea. Am avut 9 luni de nebunie totala cu anxietate, nervi, stres, munca, oameni enervanti, kg in plus, apa retinuta, picioare de shrek, vergeturi, hemoroizi, rh negativ, e-coli etc etc etc….am trecut cu bine in final dupa care 03.08.2016 ora 12:15 a aparut un sentiment in momentul in care am facut cunostinta, pe care nu poti sa il intelegi nicodata decat daca esti in situatia aia. Crede ma chiar si pana in momentul nasterii eu spuneam ca iau bona. Dupa ce l am cunoscut pe Paul am avut un sentiment ce nu il poate intelege nici o fiinta dupa aceasta planeta decat daca trece prin experienta asta. Bine si il poate simti un om intreg la minte nu mamele care arunca copii la tomberon….
    Sunt de acord cu tine in anumite privinte…unele sunt prea disperate, eu nu sunt una din ele. Dar iubirea pentru copilul tau e SUPREMA!

    Apreciază

  14. Irina spune:

    Buna ziua. Am vazut articolul tau si i-am dat share pe pagina mea de facebook impreuna cu urmatorul text personal, scris din perspectiva mea de fiica si copil. Am 34 de ani insa copilul este tot in mine, traieste cu mine, sunt tot eu.

    ‘Mi-a atras atentia articolul acesta despre mame. Simt cum imi joaca un nod in gat in timp ce scriu, poate ca pentru ca imi este atat de familiar subiectul si probabil inca mai zace la un anumit nivel in celule mele.
    L-am trait cu mama mea insa, ca si copil, ca sa rezisti nemanipulat unei iubiri materne distorsionate de frica trebuie sa fii un copil din astia care astazi sunt tag-uiti de ADHD si adormiti cu pastile. Zis asta pentru ca acesti copii de azi nu intamplator de nasc cu o capacitate fantastica de intelegere, compasiune si cu o energie care arde. Pentru ca au nevoie de aceasta energie ca sa tina piept fricilor proiectate asupra lor, a controlului proiectat asupra lor, au nevoie de ea ca sa ramana puri si nedistorsionati pentru ca ei au venit cu o treaba pe Pamant care necesita puritatea si inteligenta lor nemanipulata.
    In copilaria mea, de cate ori sistemul meu repera un comportamet al parintilor care se rasfrangea asupra mea si deveneam Vinovatul cu pricina, aveam cateva optiuni. Ma retrageam si deveneam introvertita pentru ca nu doream sa particip la acea proiectie, aveam crize de plans din care greu ma puteam opri pentru ca nu intelegeam de ce eram vinovata sau ce inseamna vina, le spuneam perintilor mei ce gandesc si ca ei gresesc in ceea ce gandesc si fac si eu nu voi face ca ei pentru ca ei sunt doar niste oameni, nu parintii mei, nu au nicio putere asupra mea. Cand se intampla ultima era naspa. Ei nu au acesta perspectiva asupra lucrurilor nici la ora asta si nu ii condamn ca pur si simplu nu poti. Pentru ca ajungi la un moment dat prin multe fail-uri sa iti dai seama ca a judeca nu rezolva nimic ci doar te blocheaza. SI la fel, neiertarea.
    Cred ca ce a ramas scris in mine, din toata experienta mea de fiica sunt vorbele mamei : Tu nu o sa fii niciodata alinarea parintelui,nu?
    In vorbe tocite si populare eu mereu zic ca i-am educat pe ai mei. Poate ca nu suna frumos si nici respectuos dar unii copii vin in familia lor ca sa isi educe parintii intr-un alt fel decat parintii isi educa copilul. Poate uneori rezultatele si scopul scuza mijloacele si durerea procesului. De multe ori alinarea celui de langa inseamna privarea libertatii mele de gandire, pentru ca nu voi spune niciodata nimanui ce vrea sa auda ci voi spune ce trebuie sa auda. De unde stiu eu ce trebuie sa auda ei? Imi ascult sufletul si intuitia. Cum adica cum imi recunosc sufletul si intuitia?! :)))))) Pai ce facem aici oameni buni, ciorba sau incepem si noi sa traim odata in adevarul fiintei noastre ?!!!!! Fiecare in parte are propriul raspuns la aceasta intrebare.
    Raspunsul la intrebarea retorica a mamei ar fi : Nu pot sa iti fac pe plac si sa te alin cum ti-ar fi tie alinarea dar pot sa iti spun adevarul meu si sa il traiesc langa tine daca ma accepti asa cum sunt.
    Acum, dupa 30 de ani pot spune ca acum e liniste in familia mea. Linistea este intelegerea faptului ca am facut cu totii cat am putut si cum am putut ca sa acceptam ce suntem unii pentru altii si mai ales ce suntem noi pentru noi insine si pentru lumea in care traim.
    Asta este perspectiva mea si sper ca noi toti si mame si copii si tati sa acceptam tot ce ni se intampla si sa invatam din tot ce traim. Chiar si de la frica. E un bun invatator.’

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s