„Deșteptele” de noi, femeile….

Apoi asta cu „deșteptăciunea” mă deranjează foarte….pentru că, dacă o femeie admite inteligența bărbatului și nu îi pune piedici în ascensiune și îl susține- mă refer la cele de un anume calibru-…nu văd DE CE domnii s-ar comporta cel puțin minimalist și s-ar pune de-a curmezișul existenței unei femei….. Fără să fiu feministă, am învățat…

Domnișoara Didina…

Când apărea în pragul ușii, solară, în deux pièce-ul ei de culoarea muștarului, părea ireal de frumoasă. Era o siluetă distinsă, deosebită prin toți porii ei. Înaltă, subțire, plăpândă și extrem de delicată, era ființa care îmi tresărea în suflet în fiecare dimineață…îi ceream mamei imperios ca în fiecare zori de zi să îi cumpărăm…

Desăvârșire

Într-una din crizele copilăriei mele, îmi amintesc un moment – nu știu prin ce întâmplare mi-am adus aminte așa ceva astăzi….- în bucătăria copilăriei mele. Plângeam în hohote pe la 8 ani…. explicându-i mamei mele motivul: „Cred că nu am să pot să mă cunosc niciodată cu adevărat!”. Nu știu dacă știam eu prea bine…

Planificarea fericirii

N-am făcut niciodată din fericire un scop în sine.Am considerat mai curând importantă îmbogățirea mea sufletească cu oameni frumoși, experiențe amețitor de plăcut aromate, timpi frumoși răsfirați între ceea ce iubesc: cărți, muzica, un vin bun și o bere rece, atunci cand am chef, o masă gustoasă și un pat în care să-mi odihnesc oasele…