Cu recunostinta, Teacher A, Madeleine INGRAM

26.02.2016

 

Cand am intrat in sistemul de invatamant romanesc, am intrat de voie de nevoie. Am zabovit acolo 3 ani. Imi amintesc un test la franceza, in primul an de facultate, la unul dintre cursurile practice predate de doamna profesor Diana Gradu, in care ni se cerea sa facem portretul profesorului perfect. Am scris o multime de banalitati, venind din anii mei de scoala cu o privire extrem de idilica asupra sistemului de invatamant. Ca raspuns, Doamna Gradu mi-a scris pe lucrare urmatorul comentariu:

„La mère Thérèse est morte”.

Multi ani mai tarziu, fortata de imprejurari, am intrat in sistemul de invatamant. Am avut cele mai variate experiente posibile, majoritatea dificile si fara sa ma gandesc ca vreodata am sa pot cunoaste si o alta forma a unui sistem de invatamant, oricare ar fi el. Inca ma mai gandesc de ce studentii de la noi din Romania sunt formati intr-o maniera rigida, pentru ceea ce se doreste a fi „invatamant diferentiat”(care nu exista la noi in Romania, dupa ce am vazut ce am vazut astazi), sau pentru „metode nonformale”.

Inca de la inceput am fost un profesor atipic. Am fost blamata de multa lume, profesori sau elevi deopotriva, ba chiar parinti, care mereu stiu mai multe despre orice materie predata la scoala. Nu despre asta vreau sa vorbesc aici. Ci despre faptul ca m-am simtit, in cei 3 ani de predat la catedra, atat in fata directorilor ca si in fata colegilor, o PARIA, un profesor la inceput de drum fara habar despre un sistem in care pasea pentru prima data, cumplit de NAIV. Astfel ca, in ultimul meu an de experienta la catedra, mi-am promis ca in ROMANIA nu am sa ma mai intorc la catedra, din cauza acestui sistem bolanav. Nici despre sistem nu vreau sa vorbesc….si stiu ca a face comparatie intre doua sisteme de invatamant diferite, mai ales cand discutam despre asa numitul „taram al fagaduintei” – cum spunea un drag coleg de-al meu zilele trecute, afland ca sunt in Canada – si Romania, este gresit de la bun inceput.

Vreau doar sa impartasesc ceva cu oameni care gandesc sanatos. Care INCA mai pot gandi sanatos, intr-un sistem bolnav, care omoara pasiuni si daruire, zi de zi.

In Canada studiile mele nu sunt recunoscute. Si inteleg de ce, de abia azi, dupa ce am vazut un exemplu de bune practici intr-o scoala din Saint Albert, un orasel micut si cochet de langa Edmonton. Standardele internationale sunt diferite. Desi am doua facultati absolvite in Romania – pe bune! – un master si sunt pe cale sa termin un doctorat, considerata overqualified aici in Canada, va trebui sa trec prin furcile caudine sa imi echivalez macar vreo specializare din cele 5 pe care le am….Nu asta ma doare.

Ma doare sistemul in care am crescut, nici nu stiu cum, dar din care am reusit sa scap la timp. Multa lume blameaza rau sistemul de educatie din Romania. Ei bine, dragilor, vreau sa va prezint urmatoarea scoala, si nu vreau sa fac o comparatie, ci sa-i las pe colegii mei din tara sa judece singuri ce anume trebuie facut sa ajungem macar la jumatatea acestui sistem sau macar sa ne dam seama ca GRESIM FUNDAMENTAL cand vine vorba de viitorul nostru. O tara fara SCOALA este o TARA CARE ISI CANTA OBSTESCUL SFARSIT.

Bellrose Composite Highschool St. Albert- St. Albert Public School este un liceu unde invata tinerii canadieni. Particularitatea acestui liceu o reprezinta „combinatia” dintre elevi cu capacitate cognitiva normala si elevi cu deficiente: fizice sau mentale. Aici invata tineri diferiti, care sunt tratati intr-o maniera egala, nefacandu-se diferentierea intre „copii buni” si „copii mai putin buni”. Aici nu exista asa ceva. Exista ceea ce in psihologie numim personalitati si caractere in formare, diferite, elevi cu nevoi diferite si elevi cu nivel cognitiv diferit si SISTEM ADAPTAT pentru fiecare in parte.

Astazi am petrecut o zi intreaga asistand la orele unei clase de liceu, pentru elevi cu deficiente ( si/ sau dizabilitati). Clasa este formata din 15 elevi, este condusa de un profesor principal si de doi!!!! profesori secundari, care ajuta profesorul principal. Cand profesorul principal preda, unul din cei doi secundari scrie pe tabla, celalalt ajutor face scheme pe tabla, sau se ocupa de treburi administrative. Orele sunt distribuite intr-o maniera foarte relaxanta. Am asistat la organizarea SAPTAMANII CANCERULUI, actiune in care toata scoala! este implicata ( eveniment marcant pentru sustinerea cercetarii in domeniul studiului cancerului, unde copii au organizat si actiuni de donare de bani pentru sustinerea cercetarii in CANCER), dupa care am avut de rezolvat un Quiz cu elevii, o ora de SOCIAL unde elevii au invatat despre IDENTITATE CANADIANA, o ora tinuta de un alt profesor despre BUGET ( la sectiunea ECONOMIE, elevii au invatat cum se descurca sa imparta un buget pentru o casa, pentru a deprinde cateva abilitati de a gestiona o suma de bani), o ora de cercetare asupra domeniului SPORT/ GOLF si FREE TIME.

Am prins, de asemenea, un exercitiu pe care il fac profesorii si elevii de doua ori pe an, in caz de urgente sau in caz de atacuri teroriste. La ora 11:30 a fost pauza de pranz pentru toata lumea, cantina din cadrul liceului a oferit mancare tuturor, in schimbul unor sume modice, elevii au vandut pizza in schimbul banilor donati pentru SAPTAMANA CANCERULUI, iar profesorii au mancat cot la cot cu elevii.

Scoala are reguli stricte: doar in pauze a fost oarecare zarva, in timpul orelor, usile claselor sunt deschise, fiecare isi vede de treaba.

In scoala, fiecare ora se tine in sali de clasa diferite: exista LABORATOARE peste tot: cel de LITERATURA, CHIMIE,FIZICA, SPORT ( doua sali de sport si o sala de fitness echipata complet ca o sala de forta moderna), BEAUTY  ( une elevii invata sa tunda, sa vopseasca, invata si notiuni de cosmetica, totul pe manechine personalizate), MEDICAL (unde se invata biologia si anatomia, cu paturi de spital unde se invata manevre de resuscitare sau acordarea primului ajutor), FOOD (unde elevii invata sa gateasca, cu frigidere perfect echipate cu ingrediente pe care le folosesc la preparat mancarea), ARHITECTURA, ARTE, ATELIER DE TAMPLARIE (unde elevii invata sa realizeze biblioteci, mese, scaune,etc) MECANICA ( elevii au la dispozitie doua masini pe care le pot dezmembra si zeci de motoare, uleiuri, roti, etc) MUZICA, unde exista o sala de concerte, plina de toate instrumentele muzicale la care v-ati gandit vreodata si sectiunile pot continua la infinit. Fiecare MATERIE are LABORATORUL SAU. Fiecare sala de clasa are SMART BOARD, computer atasat, computerul profesorului si rafturi intregi de manuale ajutatoare, cu TESTE gata facute care doar asteapta sa fie utilizate. Cineva de la MINISTER le realizeaza inainte, iar CURRICULA este conceputa si adaptata in asa fel incat profesorul trebuie doar sa utilizeze strategia necesara si sa gaseasca metoda potrivita pentru a preda continutul.

Fiecare profesor are clasa lui, individualizata complet, diferita de alte clase, cu baie personala, bucatarie personala, spatiu administrativ. Exista o alta zona pentru personalul administrativ, directiune, camera de XEROX si PRINTER si camera de unde fiecare profesor isi ia necesarul de hartie, caiete, creioane colorate, capsatoare etc……Scoala cumpara absolut toata materia prima de care este nevoie ca toate aceste laboratoare sa poata functiona si pentru ca profesorii sa vina la scoala doar sa predea. Elevii au vestiare pe holuri, unde isi pot tine lucrurile, calculatoare oferite de scoala, conturi online unde pot salva tot ce lucreaza in clase, elevii sunt extrem de respectuosi, IN POFIDA FAPTULUI CA PROFESORUL sta in aceeasi banca de multe ori, cu ei, sau rade si glumeste in mijlocul clasei. Cand intra in scoala, pe un ecran mare sunt numerotate REGULILE acestei scoli si amenzile care se dau- in bani!- pentru nerespectarea lor!!!!!!!!!!!! De asemenea, in fiecare clasa sunt afise cu interzicerea utilizarii telefonului mobil, mesaje motivationale si culori diferite, pentru comentariile pe care profesorii le afiseaza, in functie de materia predata, pe pereti. Peretii liceului sunt tapetati, de jur imprejur, cu proiectele copiilor: fie ca vorbim de POSTERE, de EXPOZITII, FOTOGRAFII, PICTURI, BANNERE sau pur si simplu pereti cu forma mainilor copiilor, SCOALA prinde culoare.

La etajul superior sunt clasele cu program normal, fiecare tanar se plimba pe coridoare in liniste in timpul pauzelor, iar daca elevii aleg sala de lectura sau biblioteca, FIECARE ELEV INVATA IN LINISTE, fara sa fi supravegheat de NIMENI!

Personalul administrativ are uniforma, fiecare poarta culorile liceului, gri/ visiniu, avand un fel de hanorac care ii diferentiaza de profesori.

Profesorii sunt niste oameni relaxati. Nu pun note. La aceasta scoala, procentajul este definitoriu. Deci, daca esti de 8, vei avea de fapt 80%.

Elevii intreaba, sunt curiosi, sunt activi. SUNT INCURAJATI cand stiu un raspuns, sunt incurajati cand nu stiu vreun raspuns. Nimeni nu isi centreaza atentia pe NOTA, ci pe ACHIZITIE. Ce am INVATAT azi? 🙂

Este ora 20:00. Am terminat astazi orele la ora 14:30 . In genere, profesorul ramane la scoala pana la 17, in cabinetul personal, dar dupa ce pleaca, nu mai are lucrari sau teze de corectat acasa, nu are planificari de facut, nu se mai gandeste la scoala. Profesorul nu stie tot, recunoaste, este SINCER si isi asuma ASPECTELE NECUNOSCUTE ale materiei pe care o preda. Nimeni nu face ore suplimentare aici, nimeni nu sta mai mult decat este platit in scoala. Sedintele se fac in timpul de program al profesorului, orele administrative la fel, totul este organizat si este PUR SI SIMPLU FRUMOS.

Am avut vreo 3 ore timp in care am purtat o discutie serioasa cu mine insami despre SISTEMUL DE EDUCATIE. Am ramas fara cuvinte. Sunt absolut consternata ca o astfel de scoala poate sa existe pe aceasta planeta. Daca vreunul dintre profesorii de la universitate m-ar fi pus sa scriu un eseu despre : „Cum arata scoala perfecta?”, sincer va spun ca imaginatia mea nu ar fi putut sa mearga pana intr-acolo incat sa poata inventa un asemenea peisaj, sistem, scoala.

Inutil sa va mai spun ca se fac diverse concursuri, in timpul orelor de curs, la care elevii pot castiga: cartofi prajiti, prajituri, fructe – toate acestea sunt oferite de scoala, petru copii, dintr-un minim fond.

Inutil sa va mai spun ca am PLANS, astazi, pentru PRIMA OARA IN VIATA MEA, DE BUCURIE, ca am trait sa vad o asemenea scoala si un asemenea sistem de invatamant. Am fost handicapata in ROMANIA timp de 3 ani in sistemul de invatamant. Pe altii, sistemul bolnav ii handicapeaza incet, dar sigur, in perioade scurte sau lungi de formari inutile, de magarii sfruntate si folosind un limbaj de lemn, in programe fara nicio aplicabilitate pentru viata de zi cu zi, in invatamant nediferentiat, in SAPTAMANI ALTFEL care schimonosesc si mai mult fata trista a unui sistem CARE DISTRUGE PASIUNI. Care distruge daruirea unor oameni si capacitatea altora. Care nu ofera motivatie, nici pentru elev, dar nici petru PROFESOR. Care nu mai stie de ierarhie, de reguli, de respect, de buna cuviinta, de VALOARE.

Inutil sa va mai spun ca nu trebuie sa primesc un salariu foarte mare ca sa aplic pentru aceasta scoala. In Canada, desi plina de calificari, o iau de la 0: Teacher Aide. Asta inseamna sa fii un mic pion pe aceasta tala de sah, care ajuta un profesor calificat, care are eventual un Degree pe o specializare anume si inca 2 ani in plus de Education ( modulul psihopedagogic de la noi). Este primul pas. Dar este ceea ce vreau sa fac. Si stiti de ce?

Pentru ca astazi au murit, in fata mea, toti RINOCERII pe care i-am cunoscut in ROMANIA. Am fost singura care am supravietuit unei imense ERORI. Exista speranta! Exista locuri in lumea asta, unde elevii vin de placere la scoala, unde profesorii sunt apreciati pentru ceea ce stiu, unde salariile se maresc cu fiecare treapta urcata, semnificativ. Salariul unui profesor nu este considerabil mai mare comparativ cu alte salarii din alte domenii, se castiga exagerat de bine in alte arii de expertiza, dar este un salariu DECENT.

In Romania am avut 3 joburi sa pot fi profesor.

Nu vreau sa compar doua sisteme. Vreau doar ca ai mei fosti colegi, din cele 4 licee unde am lucrat in IASI, ROMANIA, sa citeasca aceasta scrisoare si sa stie ca exista sisteme de invatamant care FUNCTIONEAZA! Ca exista oameni care pot face din INVATAMANT un PARADIS al MUNCII LA CATEDRA.

O iau de la 0. Sunt recunoscatoare ca am respins ABSURDUL sistemului de invatamant din ROMANIA. Am fost profesor suplinitor 3 ani. Nu am vrut sa ma titularizez pe ramasitele de posturi ramase neocupate de catre cei care prindeau locuri bune in scoli „de top”. In 2012, un an negru, am plecat fara sa stiu ce voi face in viitor. Stiam doar CA NU POT RESPIRA in SCOLILE DIN ROMANIA.

Astazi am avut o zi insorita. Am avut SENIN PE BUZE, dar mai ales in SUFLET.

EDUCATIA m-a facut OM. Ca sa traiesc libera si SANATOASA,

M-am eliberat de TOT BALASTUL, TRISTETEA, NEPUTINTA pe care le-am resimtit in ROMANIA.

Traiasca SPERANTA HRANITA CU SANGE si SACRIFICII!

De astazi inainte, pana la echivalarea studiilor mele in Canada,

Pentru toti fostii mei colegi, profesori dedicati cei mai multi dintre ei, petru toti cei care au crezut in mine, dar mai ales pentru cei care NU AU CREZUT in mine,

Sunt TEACHER A.

AIDE.

In engleza, ca si in franceza, exista o singura conotatie:  A FI DE FOLOS.

Multumesc, Romania, ca m-ai folosit in anii in care ti-am fost cetatean credincios!

Pentru mine, o tara care are VIITOR, este o TARA care pune accentul pe EDUCATIE.

Cu recunostinta,

Teacher A, Madeleine INGRAM